2023 - o retrospectivă // a review / by Silviu Medesan

[the English version of this text can be found after the final image in the post.]

Anul profesional 2023 a fost foarte bogat în experiențe foarte diverse. Fiind proaspăt angajat ca șef lucrări (lector) la departamentul de arhitectură a Facultății de Construcții, Cadastru și Arhitectură de la Universitea din Oradea, pe lângă cursurile de istorie, teorie și îndrumarea proiectelor studenților am încercat să îi scot cât mai des din școală și să îi introduc în lumea reală, unde toate teoriile și lucrurile învățate didactic în laborator se întâlnesc cu încrengătura de relații interumane care dau sens spațiilor pe care învățăm să le proiectăm. Astfel, am profitat la maxim de legăturile mele profesionale și am participat alături de studenți din Oradea la cât mai multe ateliere și conferințe precum:

  • ‘școala grădinarilor planetari’ din Brezoi unde am învățat să ne uităm cu atenție la natură și la practicile tradiționale și vernaculare de design care lucrează cu natura, nu împotriva ei, cum suntem des învățați în școlile de arhitectură și construcții. Astfel de cunoaștere în alianță cu natura poate deveni o nouă filosofie în proiectare, care putem s-o integrăm în pedagogiile noastre de formatori de specialiști în conceperea spațiilor vieții

  • seria de ateliere pentru conceperea și construirea pavilionului FAST (un nou festival al școlilor de arhitectură, concentrat pe crearea de viitoruri sustenabile) unde am învâțat cât de grea, dar importantă e colaborarea pentru a proiecta și construi împreună. În vremuri în care suntem încă învățați în școală că arhitectul este un geniu creator neînțeles și autoritar, iar arhitectura este ‘muzică înghețată’ sau ‘volume articulate savant sub lumină’, adică pură estetică, este foarte greu să revenim la moduri de învățare a studentului-arhitect că proiectare și construirea de spațiu sunt, în primul rând, colaborative. Mă găsesc des în ipostaza de a evita cuvinte care încep cu silaba ‘CO’, dar cred că e nevoie de curaj să depășim în limba română dar și în practică sau pedagogie frica de cuvintele care încep cu CO: comuniune, colaborare, construire. Cred că prin îmbrățișarea co-ului putem ajunge la roluri ale arhitectului, estetici și pedogogii mult mai diverse, frumoase și utile societății decât cele impuse ierarhic și osificate prin teorie și practici rămase cu un secol și ceva în urmă. Aceste reflecții se regăsesc într-o formă structurată în lucrarea pe care am prezentat-o la conferința Cohesion de la Timișoara.

  • conferința și atelierul de la Iași, care au avut ca temă spațiile liminale, marginale din orașele noastre. Aici am învățat de la cercetători în architectură, în sociologie, filosofi, scriitori problematica acestor spații: ce roluri importante au în oraș, cum arată în diverse orașe de pe glob, cum sunt interpretate din diverse perspective etc.

În ceea ce privește proiectarea de arhitetură am fost bucuros să văd câteva proiecte pe care le-am predat pe foaie în ultimii 2 ani și acum sunt în șantier, în principal în zone rurale: refațadizare și refuncționalizare cabana în Cacova (jud.Cluj), proiectare locuință unifamilială în Păniceni (jud. Cluj), autorizarea unui centru educațional în Brezoi (jud. Vâlcea) și reabilitarea unei locuințe în Petrinzel (jud. Sălaj). Ultimul proiect fiind unul în care sunt atât arhitect cât și co-beneficiar, deci inedit pentru mine din toate punctele de vedere. De asemeni,actualmente  lucrez la proiecte de urbanism și amenajări interioare pe care le voi publica odată ce vor prinde mai mult contur.

Legat de interesele de cercetare, am reușit să public, ca de obicei, texte care au legătură cu interesele mele din practica arhitecturală sau pedagogică: două analize pe larg ale inițiativei ‘La Terenuri’ concentrate pe rolul practicilor temporare din cartierul Mănăștur. Colaborările cu Diana Galoș și Corelia Baibarac-Duignan m-au ajutat să înțeleg multe din tainele scrisului și publicării academice și sper să mă fi pregătit pentru o independență pe care o testez în lucrul solitar la un articol despre pedagogii arhitecturale non-ierarhice.

2023 a fost un an greu și plin care mi-a prioritizat direcțiile de interes profesional, dar și unul care mi-a arătat oamenii cu care merită să continui să interacționez în profesie sau viață, pentru că ele nu pot fi separate - o altă lecție învățată anul acesta.

The professional year 2023 has been very rich in diverse experiences. Freshly appointed as lecturer at the Department of Architecture at the Faculty of Construction, Cadastre, and Architecture at the University of Oradea, in addition to teaching history, theory, and guiding studio projects, I tried to take students out of school as often as possible and introduce them to the real world. Here, all the theories and things learned didactically in the laboratory encounter the complex web of human relationships and not only that give meaning to the spaces we learn to design.

Thus, I made the most of my professional connections and participated with students from Oradea in various workshops and conferences such as:

  • The 'Planetary Gardeners' school in Brezoi, where we learned to closely observe nature and traditional and vernacular design practices that work with nature, not against it. Such knowledge, in alliance with nature, can become a new philosophy in design, one that we can integrate into our pedagogies as educators of specialists in designing spaces of everyday life

  • The series of workshops for the design and construction of the FAST Pavilion (a new festival of architecture schools focused on creating sustainable futures) where we learned how challenging but essential collaboration is for designing and building together. In times when we are still taught in school that the architect is a misunderstood and authoritarian creative genius, and thet architecture is 'frozen music' or 'volumes articulated cleverly under light,' meaning pure aesthetics, it's quite challenging to shift back to learning approaches where architecture students grasp that the process of designing and constructing space is, above all, a collaborative endeavor. I often find myself avoiding words that start with the syllable 'CO,' but I believe that we need courage to overcome, in both the Romanian language and in practice or pedagogy, the fear of words that start with CO: communion, collaboration, construction. I believe that by embracing 'co-', we can reach roles for architects, aesthetics, and pedagogies much more diverse, beautiful, and useful to society than those hierarchically imposed and ossified by theories and practices from a century ago. These reflections are structured in a paper presented at the Cohesion conference in Timișoara

  • The conference and workshop in Iași, which focused on liminal and marginal spaces in our cities. Here, we learned from researchers in architecture, sociology, philosophers, and writers about the issues of these spaces: their important roles in the city, how they look in various cities around the globe, how they are interpreted from various perspectives, etc.

In terms of architectural design, I am delighted to witness the implementation of several projects that I conceived over the past two years, particularly in rural areas: the refurbishment and repurposing of a cabin in Cacova (Cluj County), the design of a tiny single-family home in Păniceni (Cluj County), the permit of an educational center in Brezoi (Vâlcea County), and the rehabilitation of a residence in Petrinzel (Sălaj County). The latter project is unique for me in every way, as I am both the architect and one of the co-beneficiaries.

I am currently working on urbanism and interior design projects that I will publish once they take more shape.

In terms of research, I managed to publish, as usual, texts related to my interests in architectural or pedagogical practice: two in-depth analyses of the 'La Terenuri' initiative focused on the role of temporary practices in the Mănăștur neighborhood. Collaborations with Diana Galoș and Corelia Baibarac-Duignan have helped me understand many of the secrets of academic writing and publishing, and I hope to be prepared for an independence that I am testing in solitary work on an article about non-hierarchical architectural pedagogies.

2023 has been a challenging and fulfilling year that prioritized my professional interests but also showed me the people with whom it is worth continuing to interact in both my profession and life because they cannot be separated – another lesson learned this year.